Cras do, non hodie, sic nego cotidie, aka Legea Dialogului (anti) Social

Cras do, non hodie, sic nego cotidie, aka Legea Dialogului (anti) Social

Cam așa sună telenovela Legii Dialogului Social. Până și titlul sub care este cunoscută Legea 62/2011 are haz. La început a fost ceva jale, dar ușor și sigur oamenii s-au resemnat, s-au împrăștiat și au renunțat să mai creadă în gogoșile aduse de curând și cu valiza în Parlamentul României. Circ? Umor negru? Poate, dar nu aici e locul! Poate că nu le-a spus nimeni că satira și umorul „se joacă” pe alte scene, nu pe cea politică!

Agenturili și As(o)umarea

Din 2011, când pe fondul unei „crize” mai mult de altă natură decât economică, un Guvern vânos a transformat drepturile celor care muncesc într-un banc cu Bulă (deși Bulă nu are nicio vină, e chiar simpatic uneori), dezbinarea și învrăjbirea categoriilor profesionale unele împotriva altora a devenit „artă de guvernare”, iar decidenții politici s-au întrecut în a perfecționa această „artă”. Venită, chipurile, ca un ordin ferm din partea organismelor financiare internaționale (aka Agenturili Străine), modificarea legislației prin care în mod pașnic se pot rezolva/reglementa divergențele dintre exploatați și exploatatori (hai cu hatereala aici), această ironic numită „Lege a Dialogului Social” avea să aducă mult râvnita „pace socială”. Nu-i glumă, așa definește însuși actul normativ Contractul Colectiv de Muncă! Și nu este greșit, mai ales atunci când peste 80% dintre CCM-urile încheiate nu au avut ca semnatari sindicatele. Cel puțin așa zice statistica ITM-urilor.

Gogoașa Înfuriată și (ne)negociată

Tot gogoși, dar fără valiză, ne-a vândut și guvernarea imediat următoare, de stânga părea atunci. Și a început, așa cum începe și acest articol „Cras do, non hodie, sic nego cotidie”. S-au mai perindat pe la „butoane” o serie de stângiști, dar „Cras do, non hodie, sic nego cotidie” a rămas tot „Cras do, non hodie, sic nego cotidie”.

Urmărind procesul legislativ în cadrul celor două camere, căci avem Parlament bicameral, apar o serie de anomalii juridice și nu numai. Dacă vei avea curiozitatea să citești avizele primite din partea comisiilor vei observa, cel mai probabil și alte „nepotriviri” doctrinale, dar nici aici nu este ceva ieșit din comunul „scenei politice”.

Ca să nu ne alegem cu un articol mai lung și mai consistent în comparație cu traseul curbiliniu al modificărilor Legii Dialogului (anti)Social, voi puncta pe cât de scurt voi reuși câteva aspecte (anti) Sociale. 18 aprilie 2011, ziua în care Guvernul îndeasă pe gâtul sugrumat de „criză” Legea Dialogului (anti) Social, prin Asumarea Răspunderii, adică fără dezbateri, fără nimic din ceea ce ni se servește zilnic ca fiind democrație. Mai mult, după aproape 8 ani aflăm că cea mai mare parte a textului a fost „sugerată” de niște „parteneri de dialog social”, aka niște Camere de Comerț. Democrație în stare pură!

Lucru bun la 36 de luni

Ulterior, conform titlului „Cras do, non hodie, sic nego cotidie”, puterea de stânga vine cu o mică și nesemnificativă modificare după 3 ani de dezbateri parlamentare 2013-2016 și avem o interdicție a angajatorului de concedia sindicaliștii după bunul său plac. Tot după 3 ani de zbateri se recunoaște dreptul sindicatelor de a încasa cotizația pe ștatul de plată. În rest… ciocu mic.

Cea mai lungă dezbatere pare să fie cea a Proiectului PL-x 99/2017 care a fost depus în realitate în 15 iunie 2016. Aici avem o formă care a fost adoptată tacit de către Senat (au uitat-o prin sertare), dar au ei bază pe colegii de la Cameră! Și la Cameră s-au „grăbit”, fiind pe ordinea de zi din martie 2018. Dar unde-i graba?!? Ce este cu acest proiect? Păi zice că actori ai dialogului social sunt și alții, nu numai cei încadrați cu contract de muncă, iar acest FLEXIBIL proces al muncii nu trebuie să-i scoată din ecuația economiei de piață (ce o mai fi și asta?). Cum ziceam, nu-i grabă, mai schimbăm 3-4 culori politice până se respinge și această propunere. Legea Dialogului Social ?!?

Zice Zdeanță-n gândul lui…

Trece în schimb o modificare prin care, din mărinimia Sa Guvernul, „permite” sindicatelor să strângă mâna patronilor, cu ușa, și să-i forțeze să mărească salariile cu echivalentul Transferului de Responsabilitate fiscală (Transferul de Taxe), dar nici asta pentru mult timp, așa în ajun de Ignat, 30 de zile. Păi să nu te simți „onorat”, tu ca sindicat? Să ai oportunitatea să ajuți peste 3 milioane de oameni în 30 de zile și să te văicărești? Adică nu poți să ajuți 100.000 de lucrători pe zi? Păi ce sindicaliști sunteți voi? Hai mă, cum era vorba aia: „Guvernu îți dă, dar după ceafă!”.

3? dar de ce nu 5? Hai să fie tot 15!

Ultima repriză din tur (căci sper să avem și retur) este PL-x 306/2018 – Legea Dialogului Social care „pică” la Senat. Pică în sensul că este respinsă, cel mai probabil în urma avizelor negative primite pe bandă, dar nemotivate sau motivate la „sanchi” de către comisii. Urmează Camera Deputaților care are deja în mânecă „asul” de treflă de la Comisia pentru Muncă și Protecție Socială, dar și dama de Caro de la Guvern, adică AVIZ NEGATIV pentru Legea Dialogului Social. Nu știu Poker, dar nu prea sună bine bine cu astfel de cărți, iar treaba cu avizul negativ ne cam duce cu gândul că revenim la „Cras do, non hodie, sic nego cotidie”.

Interesantă este ultima modificare propusă, aceea de a oferi posibilitatea lucrătorilor din aproape 90% dintre unitățile angajatoare de a se organiza și de a participa la Dialogul Social, însă NU, ei vor asista în continuare la Dialogul (anti) Social.

Și gata, e târziu, bate vântu, vine ploaia înghețată, câinii urlă a pustiu

și eu fluier a pagubă-n ciuperci

Revenim la Jocul de Glezne, căci ciocu mic „se aude” strident.

Acest articol a fost publicat în Zbateri. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.