Hai să facem Nodu` mare!

 

Nu mă deranjează condusul mașinii, fac acest lucru de 20 de ani, nu mă deranjează aglomerația, dacă sunt prins în ambuteiaj alături de oameni (oameniǂ nesimțiți), dar mă deranjează atunci când nesimțiții, cu acordul poliției îmi fură din viață. Cum? 10 minute/zi x 5 zile/săptămână x 36 de săptămâni = 30 de ore/an. 30 de ore anual îmi sunt furate cu acordul poliției, asta numai într-o singură intersecție. Mai calculăm și combustibilul consumat? Nu cred că mai are rost.

Da există și varianta transportului în comun, supra-aglomerat, insuficient, dar și la fel de bântuit de nesimțiți. Pierderea fiind probabil comparabilă cost/timp.

De ce pierdem zilnic 10 minute pentru traversarea unei intersecții dirijate în sistem polițist-semafor-polițist? Răspunsul este simplu, semafoarele știam că ignoră nesimțiții, dar mai știam că „infiltrarea” polițiștilor în intersecțiile cu risc de înnodare ridicat, are ca scop fluidizarea circulației și repunerea în simțiri a nesimțiților, sau măcar fragmente din acestea. Ei bine, vestita intersecție Lujerului, este populată zilnic (între 7:00-8:00) cu minim doi polițiști, dar nodul tot nu poate fi răpus. Nici nu au cum să-l răpună, dacă cei responsabili de crearea lui, a nodului, adică nesimțiții, sunt ignorați de către cei care trebuie să-i deznoade, adică polițiștii. O fi urât din partea mea să afirm că polițiștii nu (se) simt atunci când prin fața lor, sau printre ei trec nesimțiții?

Pentru a nu fi acuzat de feminism sau misoginism, precizez faptul că, în coloana de nesimțiți se aflau atât bărbați, cât și femei la volan. Deci nesimțirea nu ține cont de sex, ea se instalează oriunde.

lujerului 1 lujerului 2 lujerului 3Cel puțin jumătate dintre ei aveau copii în mașină, la fel și eu, iar ceea ce m-a indignat cel mai mult a fost întrebarea (firească) a fiului meu: Noi de ce stăm la semafor, iar ei (nesimțiții) se bagă în față? Ei bine, atunci m-am gândit că, poate și copii lor, peste câtiva ani, atunci când (sper că nu) vor deveni șoferi, vor fura și ei, în continuare, timpul fiului meu, așa cum părinții lor o fac deja astăzi.

Variante? Nu știu, poate ne ajută un „autodenunțat” cu un articol publicat prin 2015, pe un site cu un trafic destul de mare Cum sa scapi de aglomeratie incalcand legea in Bucuresti, dar fara sa fii prins”. Citește-l, să te enervezi și tu!

Mai avem recent un exemplu de „așa nu” – Scene de groază la un meci de copii în Capitală. 20 de părinţi s-au luat la bătaie în tribune”. Merită citit și acest articol.

După ce ai citit articolele, ai circulat puțin prin „civilizație”, spune-mi te rog, ăsta este mediul în care vrei să trăiești, să-ți educi copiii? Ai puterea să contrabalansezi nesimțirea, sau o încurajezi? Părerea mea este că și prin simpla ignorare a fenomenului (nesimțirea), acesta se dezvoltă și sper că și tu te asiguri că nu faci parte din el.

Trecem peste parcatul în „buza” școlii, la dublaj, triplaj, etc.

 Urmărește imaginile:

Acest articol a fost publicat în Dezbateri. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.