Mai dă-o în plată, măcar o dată

Dă-o în plata cui o vrea!

Hai cu legea, lasă legea, bagă … legea, scade dobânda, adaugă comisionu`, scoate comisionu`, bagă taxa, scoate taxa, înmulțește RoBoru` cu EuroBoru`, împarte Guvernatoru` la franc, aruncă mărunțișu`, bagă creditu`, scoate depozitu`, micșorează plafonul de plăți cash, limitează tranzacțiile, vămuiește-i pe deponenți, noi ne zbatem și dezbatem, riscul valutar rămâne risc (așa îi și zice, ce n-ai înțeles?), inflația acoperă dobânda la depozit cu greu, adică cine pierde? Ai, ghicit tot noi!

Legeamasa tacerii, legea sigur nu va fi placul tuturor, știți o lege care a mulțumit pe toată lumea? Vreau să o știu și eu!

Bine, recunosc, mi-am „rupt” 10 minute, atât durează lecturarea proiectului de lege, citirea acestuia durează 15 minute, iar înțelegerea textului 20 de minute. Nu, nu trebuie nici măcar să-l citești, asta dacă nu ai credite cu ipotecă și nici nu vrei să ai, nici credite, dar nici păreri. Dacă, în schimb ai credit cu ipotecă, mai mult, dacă te și afectează (sau așa crezi) această lege, fii bun, fii bun cu tine și renunță la 20 de minute ( le poți lua din cei 15-20-30 de ani de rate), lecturează, citește și încearcă să înțelegi ce presupune această lege. Dacă te depășesc termenii, sau ți se pare complicat textul, întreabă în stânga, uită-te în dreapta, plătește o oră de consiliere, încearcă să faci ceva, să înțelegi. Da, trebuia să plătești o oră de consiliere atunci când ai semnat contractul, poate costa ceva, dar măcar știai ce semnezi, știai că riscul valutar și dobânda variabilă îți pot aduce neplăceri, că nu prea este corect să cumperi o casă și să girezi cu două, cu pensia lu` bunicu și gaura covrigului din coada câinelui. Da, legea le-a permis asta, tu ai semnat, teoretic ești bun de plată, practic plătești, ți-ai  asumat riscuri, singur și doar tu.

Bine, vine legea (poate da, poate nu) și te ajută, teoretic te ajută și tot teoretic îi și încurcă pe cei care te au în corzi. Practic, atât pe tine, dar și pe ei vă ajută în aceeași măsură în care vă încurcă, dar cel puțin vă scapă unul de celălalt. Nu sunt economist, dar știu să citesc, știu să citesc și legi, însă aceste aspecte sunt oarecum irelevante, important este că vreau să citesc, să știu cum și dacă pot pierde, cât și când voi pierde, iar atunci când „mă dau cu părerea”, o fac pentru că m-am săturat să văd că „mi se rupe”. Teoretic mi se rupe, nu am credite (nu m-am calificat și sunt ofticat), nu am depozite (nu am suficienți bani să-i țin în depozite și sunt ofticat), nu știu cât mă afectează treaba cu  „dă-o în plata cui o vrea”, dar practic, mă doare dacă „mi se rupe”, atunci când asist fără voia mea la încă o rupere. Acum asist o luptă între urs și vulpe, dar momentul este cel în care ursul aproape pune „laba” pe vulpe.

 Pierde banca? Poate că da, nu știu, nu știu ce avans ai plătit, nu știu câte rate ai achitat și câte nu, nu știu ce dobândă și ce comisioane ți-au fost impuse, nu știu nici măcar cât valorează casa, dar știu cât valora atunci când ți-a fost acordat creditul. Nu știu valoric, dar sigur valora mult, sigur la sfârșitul celor „1000 de ani” de rate o plăteai de 3-4 ori. Ți-ai asumat, și-a asumat și banca (teoretic). Acum știți cum văd eu treaba asta? Ca instituția familiei (căsătoria) în perioada comunistă, te căsătoreai în 5 minute și divorțai o viață.

Concluzionând, vrei să pierzi avansul, ratele, dobânda, comisioanele, etc., adică jumătate din cât valora, poate, casa la început? Perfect, fă-ți calculele și ia-ți de-o grijă! Banca, banca ți-a încasat banii, îți va lua și casa, poate pierde, poate câștigă, nu știu, nici nu mă interesează, dar scapă și ea de tine, își va „lua” partea de risc. Chiar? Atunci când ai semnat contractul, nu ai plătit și un comision de evaluare, sau risc, sau ceva? Întrebam și eu! Tot banca, din creditul tău trebuia să mai plătească pe cineva, pe cineva care să-i spună că nimic nu este veșnic, legislativul (parlamentarii) vin și pleacă, legile se completează, se modifică, se abrogă, apar unele noi, la vremuri noi, legi noi, cine pierde? Păi tot noi!

Bine, uite mai jos proiectul legii, așa cum apare el astăzi (vezi data articolului) pe portalul camerei deputaților, citește-l, dacă este cazul citește-l încă o dată, încă o dată, apoi fă-ți calculele, analizează bine toate posibilitățile, probabilitățile, vezi ce e bine, ce nu e bine, din perspectiva ta. Eu, eu ce să spun? Cred că sunt bune castanele coapte, dar înainte de a le mânca împreună … zic să le coacem și să le scoatem din jar tot împreună, nu? Așa pare corect. Dar suntem toți corecți?

Dacă nu vrei să citești, este și asta tot alegerea ta! Sigur vei asista la dezbateri pe această temă, sigur îți va „sugera” o reclamă ceva, așa cum spuneam, alegerile sunt personale, dar ai grijă, orice alegere are riscurile ei.

Sfatul meu? Eu nu dau sfaturi, eu te provoc să citești.

Uite și proiectul:

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. 1. – (1) Prezenta lege se aplică raporturilor juridice dintre persoanele fizice şi instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare sau cesionarii creanţelor deţinute asupra persoanelor fizice.

(2) Prezenta lege reglementează dreptul debitorului de a stinge integral creanţa şi accesoriile sale, izvorând dintr-un contract de credit, prin transmiterea către creditor a dreptului de proprietate asupra bunului imobil ipotecat în favoarea creditorului, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.

(3) Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în cazul în care creanţa creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea şi/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori.

Art. 2. -Dispoziţiile prezentei legi se coroborează cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin  Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, precum şi cu celelalte dispoziţii legale în vigoare.

Art. 3. – Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, debitorul are dreptul să stingă creditul ipotecar prin transmiterea către creditor a dreptului de proprietate asupra bunului imobil ipotecat în favoarea creditorului, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege.

Art. 4. – (1) Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

a) creditorul şi debitorul fac parte din categoriile prevăzute în cuprinsul art. 1 alin. (1), astfel cum sunt acestea definite de legislaţia specială;

b)între părţi sau, după caz, între antecesorii părţilor, s-a încheiat un contract de credit;

c) bunul oferit în plată este un bun imobil ipotecat în favoarea creditorului în vederea garantării executării obligaţiilor asumate prin contractul de credit.

(2) În situaţia în care executarea obligaţiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului. Art. 5. – (1) În vederea aplicării prezentei legi, debitorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind şi condiţiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4.

(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) va trebui să cuprindă şi stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convenţional al instituţiei de credit se va prezenta la un notar public propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului (principal, dobânzi, penalităţi) izvorând din contractul de credit ipotecar, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi.

(3) Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 15 zile libere, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum şi orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva debitorului sau a bunurilor acestuia. (4) Cu cel puţin 3 zile libere înainte de prima zi de convocare la notarul public, părţile transmit acestuia informaţiile şi înscrisurile necesare încheierii actului de dare în plată.

(5) Toate costurile notariale şi, după caz, ale executorului judecătoresc sau ale avocatului, vor fi suportate de către debitor.

Art. 6. – (1) De la data comunicării notificării prevăzute la art. 5, se stinge dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor, precum şi împotriva garanţilor personali sau ipotecari.

(2) În situaţia admiterii definitive a contestaţiei prevăzute la art. 7, creditorul poate demara sau, după caz, relua orice procedură judiciară sau extrajudiciară atât împotriva debitorului, cât şi împotriva altor garanţi personali sau ipotecari.

(3) Demersurile prevăzute la art. 5 şi art. 7-9 pot fi întreprinse şi de codebitori, precum şi de garanţii personali sau ipotecari ai debitorului principal.

(4) Acţiunea în regres împotriva debitorului principal va putea fi formulată numai după stingerea integrală a datoriei izvorând din contractul de credit, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi.

 Art. 7. – (1) În termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispoziţiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege.

(2) Cererea se judecă de urgenţă, în termen de 10 zile de la înregistrare, cu citarea părţilor, de judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază debitorul.

(3) Apelul împotriva hotărârii pronunţate în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) se formulează de partea interesată în termen de 7 zile de la pronunţare.

(4) Până la soluţionarea definitivă a contestaţiei formulate de creditor se menţine suspendarea oricărei plăţi către acesta, precum şi a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoanele care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului.

(5) În situaţia în care se va admite contestaţia formulată de creditor, părţile vor fi puse în situaţia anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de prezenta lege.

(6) În termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestaţiei, creditorul are obligaţia să se prezinte, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia. Dispoziţiile art. 5 alin. (4) sunt aplicabile atât în vederea transmiterii informaţiilor şi a înscrisurilor, cât şi în vederea stabilirii datei exacte a semnării actului de dare în plată.

Art. 8. – (1) În situaţia în care creditorul nu se conformează dispoziţiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi să se transmită dreptul de proprietate către creditor.

(2) Cererea se judecă de urgenţă, în termen de 10 zile de la înregistrare, cu citarea părţilor, de către judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază debitorul.

(3) Până la soluţionarea definitivă a cererii prevăzută la alin. (1), se menţine suspendarea oricărei plăţi către creditor, precum şi a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului.

(4) Acţiunea prevăzută de prezentul articol este scutită de plata taxei judiciare de timbru. Art. 9. – Hotărârea pronunţată potrivit prevederilor art. 8 poate fi atacată cu apel, în termen de 7 zile de la pronunţare.

Art. 10. – La momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, potrivit prevederilor art.8 sau, după caz, ale art. 9, va fi stinsă orice datorie a debitorului faţă de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare.

Art. 11. – În vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată.

Art. 12. – Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Acest articol a fost publicat în Zbateri. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.