Să o ardem pe stradă, „la bordură”

Ceva se mișcă, se mișcă atunci când nu o mai putem arde în voie, țigara zic. Ne mișcăm noi, ne mișcăm spre locul de ars. Pe vremuri … ce vremuri, scăpai de liceu și implicit de fumatul în WC, palmat, în curte, sub apă, sau pe unde mai apucai, ajungeai la facultate și … minune ! Fumai oriunde, fără urecheli și note scăzute la purtare, fără părinți chemați la „tablă”. Ce vremuri …

să o ardemAcum nu doar că nu o mai poți arde în facultate, în cămin, în cameră – cocoțat în vârful patului, dar nu o mai arzi  nici măcar în curte, sau în campus. Dar de, unde-i lege, nu-i tocmeală, iar dacă te arde să o arzi, vine organu` și te arde. Simplu nu? Te arde, o arzi, te arde! Are un fel de sens. Dar ce să vezi, nu o mai arzi nici după facultate, decât acasă, în intimitate, sau pe stradă, „în văzu` lumii”, să vadă toată lumea cum te arde să o arzi și cât ești de viciat, să stai în ploaie, în vânt, în ger, în arșiță, oricum, oriunde, numai să o arzi. Dar e bine, e bine că mai socializăm și noi la o ardere în grup, pe stradă.

Să aveți spor la ars! Ne vedem „la bordură” să o ardem împreună.

Acest articol a fost publicat în Aberații. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.